- Introducere
O componentă majoră a filozofiei educației Montessori se referă la planurile de dezvoltare din viața copilului și la modul în care acestea determină felul în care este procesată informația ajunsă la creier prin intermediul simțurilor. De la naștere și până în jurul vârstei de 6 ani, copilul este înzestrat cu ceea ce M. Montessori a numit- o “minte absorbantă”. Aceasta este perioada din viața copilului în care se formează baza pentru dezvoltarea intelectuală și emoțională ulterioară. M. Montessori consideră că este vital să se folosească la maximum această “minte” unică astfel încât personalitatea fiecărui copil să se dezvolte din plin.
- Definiţie
Mintea asorbantă este un proces inconștient, creativ și non-selectiv, prin care creierul preia toată informația din mediu, ca un burete, fără efort, formând rețele neuronale. În perioada post-natală creierul nu este fixat, astel încât fiecare copil să se poată adapta la mediul în care a venit pe lume, la timpul, locul și grupul din care face parte. Acesta este mecanismul fundamental de supraviețuire.
Este definită drept un proces de absorţie continuu şi neobosit.
- Caracteristici
Maria Montessori compara Mintea Absorbantă cu un burete, spunea că aceasta absoarbe tot ce se află în jurul copilului; mintea nu doar absoarbe, ci se creează, copilul îşi creează personalitatea, absoarbe limbajul, cultura; se petrece un proces de încarnare, ceea ce copilul absorbe devine personalitatea sa.
Maria Montessori mai compară Mintea Absorbantă cu un aparat foto pentru că absoarbe totul deodată, iar în fotografie se observă toate detaliile. Maria Montessori spunea că după ce faci poza, trebuie să o developezi şi abia apoi o poţi vedea, exact aşa se întâmplă şi cu limbajul.
Mintea absorbantă este şi creativă pentru că îl ajută pe nou-născut să creeze persoana care va deveni, el nu are instincte, trebuie să şi le creeze. Copilul doar are un mare potenţial ca să facă toate acestea.
Mintea absorbantă este neconştientă, copilul nu şi-a dezvoltat încă voinţa, singurele ajutoare ale sale sunt perioadele senzitive.
Mintea absorbantă nu discriminează, nu selectează (va lua şi bun, şi rău), acceptă tot ceea ce întâlneşte. Îl ajută pe copil să se adapteze în mediul în care trăieşte. Pentru o dezvoltare sănătoasă trebuie să ne asigurăm că copilul absoarbe un mediu sănătos.
De asemenea, mintea absorbantă este spontană, va absorbi tot ce este în jurul ei, ea nu va aştepta, va absorbi.
Mintea absorbantă este fără efort, copilul învaţă trăind, nu face eforturi, absoarbe limbajul pentru că în jurul lui oamenii vorbesc. Nu este un proces prin care vrem să învăţăm să citim sau să scriem; creierul are nevoie să se odihnească (de aceea copilul doarme). Copilul nu face eforturi conştiente, însă corpul şi mintea fac un efort neconştient.
Mintea absorbantă absoarbe totul deodată. În mintea copilului este haos, creierul ordonează şi clasifică informaţiile; în pedagogia Montessori regăsim activităţi pentru ordine şi scopul materialelor este de a ajuta copiii să se organizeze.
- Clasificare:
Perioada minții absorbante este împărțită în două etape:
- Perioada minții absorbante neconștiente (creatorul neconştient); (de la 0 la 3 ani), în care copilul absoarbe inconștient ceea ce se întamplă în jurul său, comportându-se mai mult reactiv decât cu un scop anume. Copilul creează toate facultăţile de bază pentru a funcţiona, capacitatea de a se mişca şi de a se coordona, capacitatea de a vorbi. Însă avem puţine amintiri din acea perioadă.
- Perioada minții absorbante conștiente (lucrătorul neconştient); (de la 3 la 6 ani), în care creierul copilului începe să ordoneze și să clasifice experiențele pe care le trăiește. Copilul începe de asemenea să rafineze aceste experiențe și să le utilizeze într-un mod mai plin de sens. Cu toate acestea, perioada între 3 și 6 ani este încă a unei minți absorbante, senzațiile fiind înregistrate fără efort, cu diferența că acum copilul începe să acționeze într-un mod mai conștient față de lumea care-l înconjoară.
În primii 6 ani din viaţă, are 2 misiuni: de a deveni el însuşi (trebuie să devină viitorul adult) şi de a aparţine timpului şi locului.
Întâlnim două procese de adaptare:
- adaptarea biologică: corpul se schimbă pentru se adapta, dr nu toate speciile se adaptează (de exemplu dinozaurii); această adaptare se produce foarte încet.
- adaptarea culturală (când copilul se adaptează la lumea sa).
Să analizăm adaptarea copilului în cele două perioade importante:
| Nou-născut | 6 ani |
| Copilul universal (poate trăi oriunde); | a adoptat deja o cultură: e român, chinez, francez, etc.; înţelege foarte bine ce cultură are; |
| Nu preferă nici o cultură specifică; | Preferă gusturile şi tradiţiile culturii sale; |
| Nu vorbeşte nici o limbă anume; | Vorbeşte una sau mai multe limbi; |
| Nu are mişcări conştiente; | Se mişcă în concordanţă cu propria cultură; |
| Nu preferă nici o perioadă anume; | A devenit o parte a timpului şi locului său; |
| Nu are voinţă şi memorie; | Şi-a dezvoltat memoria, voinţa şi prin acestea limbajul, mişcarea etc. |
- Rolul adultului
Ca adult trebuie să asistăm copilul în acest proces de adaptare. Trebuie să îi oferim cele mai bune condiţii prin pregătirea mediului. Trebuie să îl observăm, să îi observăm dezvoltarea şi interacţiunea cu mediul. Mediul trebuie adaptat la nevoile lui, de exemplu copiii cu vârsta între 0-6 ani pot avea 4 medii pregătite (casa, creşa, pentru cei care merg deja- casa copiilor). Apoi facem activităţi potrivite care să îi crească inteligenţa şi dezvoltarea socială.
Ca adult trebuie să îi dăm copilului libertatea să aleagă, să repete, să lucreze, însă trebuie să îi dăm şi disciplină, aşa va respecta mediul şi se vor respecta unii pe alţii.
Mediul trebuie să fie unul realist, încercăm să oglindim în el mediul din lumea noastră; cea mai fascinantă este lumea reală (de aceea în pedagogia Montessori avem instrumente adevărate, obiecte din sticlă, porţelan); ei ascultă muzica din cultura sa, fac mâncare.
Adultul ajută copilul să dezvolte relaţii cu alţi oameni,şi noi ca adulţi trebuie să avem o relaţie bună cu părinţii şi copiii pentru ca copiii să înveţe respectul. Trebuie să avem încredere în copil, fiecare copil are nevoie de dezvoltare, să îşi găsească potenţialul.
Mediul îl va ajuta pe copil să exploreze. Trebuie să pregătim un mediu social real. Trebuie să avem activităţi care să îi dezvolte memoria. Trebuie să fie un mediu sigur (fizic/psihic). Este nevoie de mult umor, munca noastră de adult este o provocare, să ne distrăm cu copilul, ei râd mult mai mult şi uşor, trebuie să ne găsim timp să râdem.
In pedagogia Montessori grupele de copii sunt împărțite pe grupe de vârstă în funcție de aceste particularități: de la 0 la 3 ani și respectiv de la 3 la 6 ani, întreaga abordare pedagogică fiind gândită astfel încât să se folosească la maximum perioada formativă a minții absorbante.
Concluzii:
Mintea adultului nu poate să facă ceea ce face mintea copilului. Inteligenţa copilului nu este de aceeaşi natură cu a noastră. Se poate spune că noi dobândim cunoştinţe prin folosirea minţii; copilul însă, absoarbe cunoştinţele direct în viaţa lui psihică. Pur şi simplu, copilul învaţă să vorbească limba maternă doar prin faptul că trăieşte. Înăuntrul lui se desfăşoară un fel de chimie mentală. Prin contrast, noi suntem receptori. Impresiile se revarsă în noi şi noi le înmagazinăm în mintea noastră; dar noi înşine rămânem separaţi de ele, întocmai cum un vas se separă de apa pe care o conţine. În schimb, copilul suferă o transformare. Impresiile nu doar pătrund în mintea lui, ci o formează. Ele se încarnează în el. Copilul îşi creează proprii “muşchi mentali” folosind pentru aceasta ceea ce găseşte în lumea care-l înconjoară. Aceasta este mintea absorbantă.
Pentru noi, este foarte dificil să percepem puterea mentală a copilului mic, dar nu poate exista nicio îndoială cu privire la cât de privilegiată este. Cât ar fi de minunat dacă am putea păstra capacitatea uluitoare pe care am avut-o când eram copii, de a zburda bucuroşi, de a sări şi a ne juca învăţând, în acelaşi timp, o limbă nouă în toată complexitatea ei! Ce minunat ar fi dacă toată ştiinţa ne-ar pătrunde în minte, pur şi simplu, ca un rezultat al existenţei, fără a fi nevoie de mai mult efort decât se cere pentru a mânca sau a respira! La început, n-ar trebui să observăm nicio schimbare specifică. Apoi, dintr-o dată, lucrurile pe care le-am învăţat vor apărea în mintea noastră ca nişte stele strălucitoare ale cunoaşterii. Să începem să observăm că ele erau acolo, să devenim conştienţi de idei care, fără să vrem, devin ale noastre.
Bibliografie:
Montessori, Maria- „Mintea absorbantă”, Editura Apa, Drobeta Turnu Severin, 2013
http://www.gradinitamontessori.ro/metodamontessori/specificulmetodeimontesori/